Obiectivul este să lucrăm împreună cu fiecare pacient, pentru a oferi asistență non-invazivă de calitate, care să îmbunătățească în cele din urmă calitatea vieții și performanța sportivă a celor accidentați.
DA Sport susține ideea că majoritatea durerilor și a leziunilor musculo-scheletice sunt rezultatul biomecanicii necorespunzătoare. De aceea, este nevoie de cineva capabil să colaboreze nu doar pentru recuperare și prevenție, ci și pentru a face acest lucru într-un mod care îți va îmbunătăți performanța și rezultatele pe termen lung.
Deși leziunile sportive par rezultatul unor acțiuni specifice, cauzele acestora sunt multifactoriale. În ultimele 2 decenii, o mai bună înțelegere a mecanismelor leziunilor sportive a permis comunității medicinei sportive să identifice mai mulți factori extrinseci și intrinseci, dintre care 75% pot fi influențați în mod preventiv.
De exemplu, s-a demonstrat că până la aproximativ 50% dintre leziunile sportive care afectează articulațiile (genunchi, șold, cot, gleznă, umăr) pot fi evitate prin prevenție țintită și antrenament adecvat. Cele mai multe dovezi în acest sens sunt cele privind protejarea articulației genunchiului.
Știai că până la 67% din leziunile ligamentului încrucișat anterior pot fi evitate în grupurile cu risc ridicat, cum ar fi adolescenții și femeile tinere?
Factorii de risc extrinseci, adică cei care nu au legătură directă cu sportul în sine, ci cu mediul înconjurător, includ:
Erorile de antrenament – volumul și intensitatea excesivă a antrenamentelor, suprasolicitarea, tehnica greșită, modificările bruște ale tipului de antrenament și încălzirea inadecvată pot cauza accidentări, în special, traumatisme musculare.
Condițiile de climă – agresiunile termice însoțite de lipsa hidratării pot fi stresante, în special pentru cei care practică ciclism sau maraton; de asemenea, temperaturile scăzute și umiditatea crescută a aerului scad elasticitatea și forța musculară.
Terenul de antrenament/competiții – compoziția suprafeței de joc, duritatea și elasticitatea acesteia joacă un rol important în anumite discipline sportive, influențând impactul de la nivelul mușchilor și articulațiilor.
Echipamentul sportiv și măsurile de protecție – un echipament necorespunzător, cum ar fi o rachetă de tenis prea grea sau o încălțăminte neadecvată, pot favoriza apariția microtraumatismelor de suprasolicitare.
Factorii de risc intrinseci sunt legați de caracterele anatomice și biomecanice ale sportivului și includ:
Variațiile anatomice/malaliniamentul – asimetriile osoase, asimetriile musculaturii și ale țesuturilor moi unilaterale, precum și deviațiile posturale pot determina o mecanică incorectă a mișcărilor. De exemplu, asimetriile umerilor și ale coloanei vertebrale, scolioza și cifoza au fost asociate unui risc crescut de traumatisme lombare.
Asimetriile forței musculare – diferențele de forță între segmentele simetrice ale corpului, cum ar fi umerii, pot predispune o persoană la leziuni sportive. Acest fapt contrazice ideea conform căreia un sportiv puternic, dar dezvoltat asimetric, este mai puțin predispus la accidentări.
Flexibilitatea redusă a mușchilor, tendoanelor, ligamentelor și capsulelor articulare poate determina întinderi și rupturi musculare, precum și leziuni de suprasolicitare. Flexibilitatea scăzută predispune sportivul la traume musculare și alterează biomecanica mișcării.
Alți factori de risc pentru accidentările sportive sunt:
Relația dintre înălțime și greutatea corpului.
Vârsta, cei mai predispuși fiind adolescenții și populația adultă tânără.
2 din 3 sportivi accidentați sunt de sex masculin, întrucât bărbații practică în general sporturi mai dure, cu expunere la risc mai mare.
Starea de sănătate generală – traumatisme anterioare, afecțiuni preexistente.
